DESPRE FILOSOFIA SCUIPATULUI

cugetatorului belferian gabrielus liiceanus

Mircea Barnaure: Filozoful Liicean, cel cu scuipatul suveran...

In incercarea de a para resentimentarismul Observatorului Cultural, peste Gabriel Liiceanu a dat jucausenia. Asa se face ca a produs o dizertatie despre scuipat, in care, luandu-i drept martori pe Alexandru Dragomir, Platon si Heidegger, reuseste din nou sa se umfle in pene cu importanta sa si a gloriosilor sai camarazi (daca stai sa-l asculti, aproape ca-ti vine sa crezi ca numai si numai pe umerii lor se ridica intreaga cultura romana).

La acest ludic text (publicat pe contributors.ro) am scris un comentariu – inofensiv, dupa parerea mea. Iata-l:

Jenny Acterian despre Alexandru Dragomir:

"De fapt nu-l intereseaza filozofia; il intereseaza sa fie filozof ca sa ajunga 'om mare'... Si in realitate el nu e nici filozof si nici indiferent la viata. Ii place confortul, e putin snob, ii place sportul, mondenitatea si, mai mult decat toate, femeile... Filozof nu va fi niciodata, pentru simplul fapt ca n-are spirit filozofic,... spirit critic si obiectivitate."

Despre asta-i vorba: despre discrepanta dintre pretentie si realitate.

"Filozofia" nu l-a oprit pe Platon sa se gudure pe langa tiranul Siracuzei.

"Filozofia" nu l-a oprit pe Heidegger ("un belfer" - citat Cioran) sa se gudure pe langa "Führer" (v. si proaspat publicatele jurnale heideggeriene: http://www.cicero.de/salon/ressentiments-eines-meisterdenkers-heidegger-war-der-braunere-nazi/58959).

"Filozofia" si "cartile" nu i-au oprit nici pe "intelectualii lui Basescu" sa se dea bine cu Puterea. Probabil ca asta, insa, se potriveste bine cu "scuipatul suveran".

Spre surprinderea mea insa - n-a fost publicat.
Se vede treaba ca timpul petrecut in comunism a lasat urme de nesters si in comportamentul vajnicilor anti-comunisti. Nu suporta critica, Sensibilitatile Lor, si nici regulile democratice care cer dialog adevarat, si nu monolog drapat.

Drept urmare, pentru a le face o bucurie, le-am dedicat aceasta poezie:

breasla târfelor în scris

care vând ce n-au comis

meșteșugari de trucuri primprejur

stricați ai linsului în cu-

găselnițari când au talent

pseudo, exhibiționist, impertinent

„profesioniști“, cum zic cu cinică mândrie

mult profitând de snoaba semidocților prostie

ce-și etaleaz-atrapele în geam

precum borfetele la amsterdam

calpi „filozofi“, „teologi“ și „literați“

mănâncă pe pagini întinse raha--

nu bat un cui dar câștigă bani

vârâți-n față acești golani

ipsaționându-se-n „jurnal“, cântându-și „durerea“

și confundând obraznic munca cu plăcerea

cu dinți cariați izmeniți urâțoi

de pizmă mânați mușcă morții de co-

rușine n-au, e de bonton:

ce fu moscvà e vașington

                                                         Ioana Orleanu / Mircea Barnaure