VERÖFFENTLICHUNGEN

Eine Auswahl

Ioana Orleanu: Verwicklungen eines Zuschauers, NZZ:                                                                        
Die 2005 auf Deutsch erschienenen Tagebücher des jüdisch-rumänischen Schriftstellers Mihail Sebastian (1907–1945) wurden als «Jahrhundertdokument» gefeiert und 2006 postum mit dem Geschwister-Scholl-Preis ausgezeichnet. Nun ist in Bukarest ein Buch erschienen, das Sebastian moralische Integrität und demokratische Gesinnung abspricht. «Der Teufel und sein Lehrling: Nae Ionescu und Mihail Sebastian» heisst ein Buch, das in Rumäniens intellektuellen Kreisen gegenwärtig Aufsehen erregt.
Weiter auf:: http://www.nzz.ch/aktuell/startseite/verwicklungen-eines-zuschauers-1.3452511

Ioana Orleanu: Heimat des Absurden, Der Freitag;
Rücksichtslosigkeit In Rumänien überbietet sich eine Gruppe von „Top-Intellektuellen“ um Mircea Cartarescu in krudem Herrschaftsdenken
Wenn Ionesco noch lebte, fände er in seiner alten, ungeliebten Heimat ständig Stoff für seine Stücke. Gerade erschüttert ein neuer Skandal die Bukarester Kulturgemeinschaft: Der Historiker Marius Oprea, Begründer und Leiter des „Instituts zur Erforschung der Verbrechen des Kommunismus“, ist am vergangenen Wochenende trotz massiver Proteste aus In- und Ausland abgesetzt worden. Sein Vergehen: Ein Zuviel an Diensteifer und ein Zuwenig an Ergebenheit gegenüber Staatspräsident Traian Basescu.
Weietr auf: https://www.freitag.de/autoren/der-freitag/die-heimat-des-absurden

Ioana Orleanu: Dich, hochwertiges Getier, verdamme ich, Der Freitag:
Kunstfluchen In Deutschand gibt es ja die Deine-Mutter-ist-eine Flüche. Aber das ist harmlos im Vergleich zu Rumänien. Dort ist Fluchen eine Volkskunst.
"Zu viel pisda moti, Majestät“, soll, nach Marin Preda, die Antwort eines deutschen Beraters auf die Frage des Königs ausgefallen sein, wie jener denn nun die rumänischen Landen gefunden hätte. Die Aussage bezieht sich auf der Rumänen liebstes Schimpfwort: das Zurückkatapultieren des Gegners in den sehr vulgär bezeichneten Mutterschoß. Weiter auf:  https://www.freitag.de/autoren/der-freitag/dich-hochwertiges-getier-verdamme-ich

Ioana Orleanu: Grausam sicher. Aber gerecht?, Der Freitag:
Herrscher Zum 100. Todestag vom Bram Stoker wird der Roman „Dracula“ neu aufgelegt. Zu entdecken gibt es auch das historische Vorbild: Vlad III. Draculea
Mit Steidl und Reclam warten dieser Tage gleich zwei deutsche Verlage mit neuen Übersetzungen von Dracula auf, die diesen ersten, mit etlichen Mängeln behafteten Vampir-Roman auf Vordermann bringen wollen. Schon vor Jahren hat der in Transsylvanien geborene Germanist und Schriftsteller Dieter Schlesak die irre Mixtur aus geografischen und historischen Berichten in dieser hysterischen Geschichte bemängelt.
Weiter auf: https://www.freitag.de/autoren/der-freitag/grausam-sicher-aber-gerecht

Ioana Orleanu: Mic contra-tratat despre doliu, Observator cultural:
Haine şi pantofi noi, căni, farfurii, prosoape, coltucul de pîine şi paharul cu apă lăsate cu grijă în camera funerară, „steagul“, „dosul“, găleata, găina şi, bineînţeles, coliva, şi, mai ales, lumînarea – obiceiurile de înmormîntare cunosc un asemenea „boom“, încît pînă şi medicilor din spitale li se pare normal şi binevenit să consoleze cu fraze de genul: „Mama dvs. a murit azi noapte, dar să ştiţi că a avut lumînarea aprinsă la creştetul capului“ (ca să-l parafrazez pe Brassens: On meurt de confiance – avec une telle médicine…). Dacă însă încerci să afli ce înseamnă, astăzi, aceste obiceiuri şi de ce sînt ele respectate cu atîta stricteţe, primeşti inevitabil un singur răspuns: „Aşa se face.“
Weiter auf / mai departe pe:
http://www.observatorcultural.ro/Mic-contra-tratat-despre-doliu*articleID_22548-articles_details.html

Ioana Orleanu: Ce ne spun dosarele sau destine in oglinda, Observator cultural:
Vara 1979, Berlinul de Est. Uniunea Scriitorilor din RDG tocmai a exclus nouă scriitori, printre ei şi pe Stefan Heym. Împotriva acestei decizii menite să-i intimideze pe scriitorii est-germani care colaborează cu edituri din Vest, cîţiva dintre ei adună semnături pentru a-i trimite lui Honecker o scrisoare de protest. Iniţiatorii acestui demers sînt convinşi că Stasi nu a pătruns încă în cercul lor. Însă, informatorul „Schäfer“ (= pastor), în care au deplină încredere, raportează detaliat ce gîndesc, ce plănuiesc, cu cine se întîlnesc. Nici o mişcare nu-i scapă. În septembrie 1979, doi dintre scriitori sînt arestati. „Schäfer“ primeşte „medalia de merit în bronz a Armatei Populare Naţionale“.
Vara 1962, Bucureşti. Agentul „Nicu Marin“, însărcinat să descopere eventuala „activitate criminală“ a „obiectivului“ Alexandru Dumitrache, fost mecanic de locomotivă, condamnat în 1950 la şase luni de închisoare pentru omisiune de denunţ, raportează cum îl găseşte pe acesta în grădină punînd „nişte crizanteme“ sau udînd „cu apă nişte roşii“, cum îl întîlneşte în piaţă, cumpărînd „răsad de ardei“, cum este tratat „cu dulceaţă“ de soţia acestuia cînd îl vizitează „întîmplător“. 

Ioana Orleanu: Mielul care se voia lup, Observator cultural:
Cu douăzeci şi trei de ani în urmă, la Universitatea din Bochum avea loc o mică senzaţie: Emil Cioran acceptase invitaţia de a participa la un colocviu organizat în onoarea sa. Sala de curs era arhiplină şi făptura lui gracilă părea oarecum pierdută în acea masă a admiratorilor veniţi să-l vadă. Şi chiar şi mai tîrziu, în atmosfera de bună dispoziţie de la resturant, unde nu arareori se sfîrşeau  colocviile Facultăţii de romanistică, o umbră de melancolie continua să-l învăluie. Cu toate că, din cînd în cînd, arunca priviri insistent-întrebatoare către studentele aflate la celălalt capăt al mesei, părea absent. Cu sufletul în altă parte. Unde? Răspunsul l-am găsit, tîrziu, la Friedgard Thoma: „La începutul lui februarie 1987 vine Cioran la Köln, într-o vizită scurtă – în aceeaşi seară pleacă mai departe, nu mai ştiu unde, pentru un interviu sau o conferinţă…“.
Weiter auf / mai departe pe:  http://www.observatorcultural.ro/Mielul-care-se-voia-lup*articleID_24401-articles_details.html

Ioana Orleanu: Dr. Antoaneta Andrita. Pagini de jurnal, Revista Memoria:
Nascuta la Bucuresti, cu mama casnica si tatal muncitor la "Atelierele Grivita" (membru al partidului social-democrat), ambii veniti din Mehedinti, "originea" nu ar fi recomandat-o pentru o pozitie critica fata de regimul comunist. Cu totul si cu totul pasionata de lectura înca din liceu ("Aurel Vlaicu") si facultate (Medicina/ Bucuresti), mare ascultatoare de radio (De ce nu sunt drepti si nu ne lasa sa auzim ce spune si partea cealalta, ramânând sa tragem noi singuri concluziile? Asta nu e lipsa de libertate?) si mare amatoare de muzica (La noi parca le-ar fi frica ca se ploconesc în fata Apusului daca-l dau pe Vico Torriani), Antoaneta Andrita a fost casatorita o vreme cu un harnic si destoinic coleg de breasla, a profesat întâi alaturi de el ca medic de circumscriptie la Dobrotesti (între 1959 si 1963) si apoi ca medic reumatolog la centrul de specialitate din Bucuresti. Dupa un accident vascular suferit la cincizeci de ani, a reusit, în ciuda bolii, sa-si împlineasca visul de a-si deschide un cabinet propriu de reumatologie. Weiter auf / mai departe pe:
http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=1040 

Ioana Orleanu: Jedes nicht gesagte Gedicht gefährdet das Universum. Über Ana Blandiana  sowie Übersetzung - Ana Blandiana. Meine Heimat: A4. Gedichte, in: Akzente/Hanser:
Ana Blandiana ist ein Pseudonym. Biografische Notizen weisen darauf hin, dass Otilia-Valeria Comans Mutter aus dem Dorf Blandiana stammt. Warum die Tochter aber gerade diesen Künstlernamen gewählt hat, erklären sie damit noch nicht. Der Name Ana Blandiana hat den gleichen melodischen Klang wie Ileana Cosanzeana, die lichte, feenhafte weibliche Figur der rumänischen Märchen. Auch enthält er die aus dem Lateinischen stammende Wurzel „bland“, also: „sanft“. Kennzeichnend war und ist für Ana Blandiana jenes Sanfte, Zarte, Träumerische, irgendwie Gefährdete, irgendwie Entrückte. Ana, die feenhafte Sanfte.
http://www.hanser-literaturverlage.de/buch/akzente-3-2012/978-3-446-24050-6/

Ioana Orleanu: "Iliescu ist auch ein Kommunist", Die Zeit, :
Warmer Wind wirbelt den Staub durch die Straßen Bukarests. An jeder Straßenecke verkaufen Zigeunerinnen Narzissen und Hyazinthen. Pärchen schlendern durch den alten Cismigiu-Garten – seit jeher der Beschützer der Liebenden und der schwänzenden Schüler. Die verwelkten Blumengestecke für die Opfer der blutigen Dezembertage werden weggeräumt.
Weiter auf:   http://www.zeit.de/1990/20/iliescu-ist-auch-ein-kommunist

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen