Samstag, 29. November 2014

TEORII CONSPIRATIONISTE

Mircea Barnaure: Vampiras in creieras / Vampirchen im Hirnchen
Motto:
traieste-ascuns nu-n vreun castel                      ca sunt „agenti“, ca sunt „fascisti“
ci-n creieras de om tembel                                cei care-s anti-securisti
legat prin unde-adanc marcante                       ca nu exista om deplin
de-antene paranoizante                                     decat in spatiul carpatin
care-i repeta c-albu-i negru                               ….................................
ca negru-i alb de om integru                             l-ai mai tineri il combate
ca libertatea e-o sclavie                                    cura de strainatate
ca mandru fu sub tiranie                                   pentru cei cu scoarta treanta
ca aia vor s'te vanda, Tara,                              nu mai e nici o speranta
care te vor cum e pe-afara                                                                  (Mircea Barnaure)

FUGA DE REALITATE, neputinta, ba chiar aversiunea de a deosebi intre fapt si parere: asta diagnosticheaza Hanna Arendt in „Vizita in Germania“ in anul 1950. Si tot la asta trebuie sa ne gandim, daca vrem sa intelegem de ce in Romania bantuie inca si-acum cele mai absurde scenarii conspirationiste. Mesajul lor mereu reinnoit este ca forte obscure dintr-un Occident dusmanos ne fac rau conform unui plan bine stabilit. Industria e la pamant? Opera lor. Agricultura e la pamant? Opera lor. Suntem numai o piata de desfacere? Opera lor. Devenim o colonie? Opera lor, totul numai opera lor. Ne-au impus contracte, legi, institutii, ca sa ne subjuge, ca sa ne distruga. Da. Asta vor. Sa ne distruga ca neam. Poporul nostru erou, aceasta stavila in calea Istoriei (nu suntem noi buricul Pamantului?) sa dispara pe veci!
Confruntati cu astfel convingeri, cei cu formatie medicala s-ar gandi la anumite tablouri clinice. Etnologii ar invoca gandirea arhaic-magica. Iar istoricii ar vorbi de o totala lipsa a simtului istoric. Credinciosii in ale conspiratiei nu se sinchisesc insa de asemenea obiectii. Convingerile lor sunt atat de bine inradacintate incat ei ar fi in stare sa afirme ca 2+2=4 este un rezultat impus dinafara. Ca doar inainte, in vremurile bune, cand noi mai multumeam din inima Partidului, 2+2 putea sa faca si 8 sau 10, ba chiar si 100, doar traiam intr-o lume a lui Potiomkin in care totul era posibil, negrul putea sa fie alb, mizeria – fericire, sclavia – libertate. De ce dracu ne-ati trezit din ast' dulce delir?
Si totusi, adevaratele cauze ale catastrofei ultimilor 25 de ani sunt cat se poate de cunoscute. Ba mai mult: realitatea le dezvaluie tocmai acum, zi de zi, prin audieri, arestari sau condamnari mai mult sau mai putin spectaculoase. Aceste cauze sunt: coruptia, egoismul exacerbat, lipsa de scrupule, aroganta, dezinteresul total pentru binele public. Ele formeaza imaginea infricosatoare a Romaniei, despre care vorbea Klaus Iohannis. Si nici o rauvoitoare putere straina nu ni le-a impus dinafara, ele sunt cat se poate de autohtone: ale noastre. Credinciosii in ale conspiratiei trag insa oblonul in fata acestor realitati suparatoare: si ceea ce nu vezi, nici nu exista, nu-i asa?
Si credinta aceasta este, ca toate celelalte, de nezdruncinat. Ea se dezvolta pe fondul unui fatalism adanc inradacinat (o, blestemata mostenire orientala, cat rau n-ai pricinuit tu!), un fatalism care condamna la neputinta si capitulare in fata destinului. Tipul uman pe care-l propovaduieste este pasiv: o minuscula frunza in bataia vantului. Oare exista o justificare mai buna pentru a-ti pune linistit mainile in san si a accepta totul, absolut totul?
Dar, pe de alta parte, si aceasta „credinta“ are o functie de autoaparare. Cine crede, n-are nevoie de priviri launtrice. Introspectie, autocritica? Doar n-am innebunit! Nu este, zau, o intamplare ca societatile postotalitare iubesc teoriile conspirationiste si urasc psihologia. Doar este mult mai usor sa vezi in orice reaua-vointa si sa te complaci in rolul de victima, decat sa te gandesti la propria-ti vina morala, la compromisurile pe care le-ai facut, la colaborarile mai mult sau mai putin oficiale. Teoriile conspirationiste sunt un mijloc minunat de a masca legaturile avute cu fostul sistem, adeziunea care inca pesista, „vampirasul din creieras“.
Astazi, la 25 de ani de la „caderea comunismului“, este insa timpul sa se intample in sfarsit si in Romania ceea ce s-a intamplat in Germania de dupa razboi (e drept: si acolo, la inceput, cu greu, dar apoi cu foarte mult succes). Anume: o analiza si o dezbatere profunda a trecutului nostru recent. Acea oficiala „condamnare a comunismului“ de la care a trecut deja ceva timp, nu a fost numai insuficienta, ci de-a dreptul contraproductiva. Pentru ca, infierand sistemul in abstracto, ea a acordat individului iertarea pacatelor sale particulare, fara ca acesta sa trebuiasca sa se mai confrunte cu rolul pe care l-a jucat el insusi in fostul sistem.
De aceea – doua urari (in spirit bennian) pentru Romania: CNSASul sa devina la fel de important ca institutia Gauck. Si: sa apara si aici o generatie saisoptista care sa-si intrebe parintii si bunicii: Cum de-a fost posibil sa se intample ce s-a intamplat? Cum de nu v-ati impotrivit? Daca ne gandim la implicarea tinerilor in alegerea lui Iohannis, este posibil ca acesta urare chiar sa devina candva realitate.
                                                                                                                  
                                                                                                                      Ioana Orleanu

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen