Mircea Barnaure: September |
HERBSTTAG
Herr: es ist Zeit. Der Sommer war sehr
groß.
Leg deinen Schatten auf die
Sonnenuhren,
und auf den Fluren laß die Winde los.
Befiehl den letzten Früchten voll zu
sein;
gib ihnen noch zwei südlichere Tage,
dränge sie zur Vollendung hin und jage
die letzte Süße in den schweren Wein.
Wer jetzt kein Haus hat, baut sich
keines mehr.
Wer jetzt allein ist, wird es lange
bleiben,
wird wachen, lesen, lange Briefe
schreiben
und wird in den Alleen hin und her
unruhig wandern, wenn die Blätter
treiben.
VENIT-A VREMEA ...
Venit-a vremea. Vara fuse lungă,
Așterne-Ți
umbra pe cadranele solare,
pe câmpuri
lasă vântul să
ajungă.
Târziul
fruct se rotunjească plin;
o zi sau două
soare ce-l încinge,
ca să se
coacă, dă-i,
și-mpinge
dulceața
ultimă în greul
vin.
Cel fără
casă, casă
nu-și mai face.
Cel care-i singur, va să
și rămână,
va să
vegheze, va să scrie până
când pe
alei, când frunzele-or să
joace,
neliniștea
încolo-ncoace-l mână.
Trad. Mircea
Barnaure / Ioana Orleanu
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen